INSTRUMENT GRAMATICAL s. n. + adj. (< fr. instrument grammatical, cf. lat. instrumentum, grammaticalis): cuvânt care exprimă exclusiv un raport gramatical, o funcție gramaticală; cuvânt care are numai o semnificație gramaticală, nu și una lexicală. I.g. sunt o consecință a abstractizării și gramaticalizării cuvintelor de la care au provenit (v. abstractizare și gramaticalizare). Exemple de i.g.: desinențele, sufixele gramaticale (flexionare), articolele, verbele auxiliare morfologice, verbul copulativ a fi, prepozițiile și conjuncțiile.